Purgatoriul, poemul ispa?irii ?i al speran?ei dublate de mântuire, a doua împara?ie din cele trei ale lumii cre?tine de dincolo, vizitata ca ?i Infernul sub îndrumarea poetului latin Virgiliu, este descrisa de Dante ca un munte foarte înalt, ce se înal?a pe o insula în centrul emisferei australe, completamente înconjurata de ape, la antipozii Ierusalimului aflat în centrul emisferei boreale. A?a cum însu?i Virgiliu explica (Inf., XXXIV, 121-126), atunci când Lucifer a fost azvârlit din cer ca pedeapsa pentru rebeliunea sa, acesta s-a prabu?it în centrul Terrei, în partea emisferei australe, drept care toate ?inuturile rascolite s-au retras în cea boreala de teama atingerii cu Vrajma?ul; astfel s-a creat genunea infernala, iar pamântul dislocat a format muntele Purgatoriului ce s-a înal?at în opozi?ie cu Infernul. În vremea lui Dante, a doua împara?ie era o crea?ie recenta a doctrinei cre?tine, fiind oficial definita abia în 1274 la Conciliu de la Lyon, cfr. unor istorici ai Bisericii, precum Jacques Le Goff.